Aceasta este cladirea cazinoului din Baile Herculane. Constructie din 1864 in stil roccoco. Si debutul postarilor mele despre Herculane.
Spre deosebire de alte articole pe care le-am mai citit pe net am sa evit sa ma plang sau sa vociferez. Desi starea acestor cladiri impresionante este deplorabila. Cred ca ce pot eu sa fac este sa postez pe internet cat mai multe imagini cu caldiri, natura si sa va invit sa vizitati. Sunt sigura ca intr-o zi aceasta statiune va arata mult mai bine. Am vazut si incercari de restarurare si cladiri care se afla in curs de reabilitare, deci pe undeva lucrurile se misca. Totusi, pentru ca sunt un fotograf amator si pentru ca vreau sa vedeti cat de mare si splendida este aceasta constructie am sa postez mai intai si doua imagini de la inceputul secolului. Ele se regasesc pe net si sunt carti postale de vanzare.
In mijlocul zilei, prin centrul orasului trec foarte putini oameni. Seara, iluminatul stradal este foarte slab si, daca bate vantul foliile de plastic prinse de caldirile in renovare accentueaza starea de parasire. Cu tot cu luna printre nori deasupra muntilor..brrr, seamana cu un oras cu fantome.
Cu toate astea, intr-o dupa amiaza de toamna cu soare bland mie mi-a inspirat nostalgie, calm, liniste, desfatare. Cat despre faptul ca nu era nimeni pe strada..m-am gandit ca mi s-a oferit o ocazie unica de a fotografia orasul ca pentru o carte postala.
In cladirea principala ar fi trebuit sa fie un muzeu de istorie. E inchis de vreo doi ani din pacate. Cred ca la un mom dat cladirea a functionat ca si casa de cultura, sala de spectacole, iar pe la inceputul secolului cazinou. Destinatia initiala era "casa e cura". Ma rog, toate cele enumarate mai devreme pot fi considerate "cure". Tratamentul actual pentru mine: admirarea decoratiunilor, impregnare retina cu culoare.
De o parte si de alta a cladirii principale sunt doua culoare cu arcade asa cum se vad mai sus. La capatul lor doua rotonde cu cupole pictate si stalpi cu decoratiuni. Rotondele se continua cu alte culoare care sunt legate, fiecare din ele de hotelurile Traian si Decebal. ( Carol si Ferdinand pe vremuri).
Pe dinafara pe cele doua cupole se pot inca descifra cateva desene care amintesc de romani, cei care au atestat izvoarele termale.
Culoarul din stanga, mai larg, a servit probabil drept terasa. Privelistea catre parc de pe terasa - o incantare.
Intre culoarul din dreapta si rotonda o poarta de fier, poate mai recenta, dar potrivita. Cu soarele coborand intre munti fix in directia portii - ce ocazie extraordinara pentru un joc de lumini si umbre pe pardoseala cladirii.
Cu ultima poza s-a terminat si bateria aparatului, fix la timp pentru a prinde jocul de lumini si umbre pe fatada cladirii principale si pe terasa.
nota: toate fotografiile, in afara cartilor postale, imi apartin. Daca va hotarati sa le copiati mai departe dati-mi si mie de veste si nu uitati sa mentionati sursa lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu