some crazy white stuff

Este a doua seara deja pe care o petrec cu laptopul in brate vizionand interioare suedeze. In formula lor simpla : pereti albi, mobilier alb, decoratiuni colorate ; in formula complexa: pereti cu tapet colorat, sobe cu picior, mobila veche, decojita, canapele colorate usor desfundate...pfu ! ce desfatare !



Innebunitor de mult alb, uneori...innebunitor ! Seamana cu o celula de izolare,dar ce frumoasa izolare !
Cand eram mica, mama imi povestea de un vecin care locuia deasupra noastra si care avea niste obsesii legate de curatenie: la el nu se numea "facut curat prin casa daca nu erau spalate urmele de degete ale copilului sau - o fetita de 2-3 ani - de pe pereti si de pe usi.
20 si ceva de ani mai tarziu, ma uit la acesti pereti albi si tot ce vad sunt imaginare amprente de gem si ciocolata :)




Explicabila nevoia scandinavilor pentru interioare albe care sa reflecte si ultima picatura de lumina de afara, insa preferinta pentru interioare "picture perfect" nu cred ca are nevoie de explicatii, ci doar de cat mai multi fani.
Am sa postez mai jos o singura imagine din casa unui designer suedez, MARIE OLSSON NYLANDER , pe linkul alaturat este un reportaj cu mai multe imagini. Daca va supara..textul :) , care e limba suedeza iata si un link in engleza aici.

Iar in imaginea de mai jos designerul care iese la plimbare din casutza intr-o salopeta galbena 70's si cu cizme de cauciuc. Pai, ori suntem suedezi, ori nu mai suntem !

Multumesc pentru inspiratie desiretoinspire.net, skonahem.

despre alberto pinto

Pe care l-am gasit sub forma unui album pe raft la Carturesti. Mai mult ca amintire pentru cele trei seri in care am rasfoit cam tot ce m-a atras din zona "arhitectura si design" de la Carturesti: Alberto Pinto.
Probabil nu voi ajunge vreodata sa lucrez cu asemenea spatii, materiale, texturi, culori. Dar ce mi-a placut f tare in carte au fost amestecul de stiluri si obsesia pentru echilibru.

Azulejos

Astazi azulejos albastre de Porto. De fapt si cele care mi-au ramas in format digital. E..usor ridicol, dar primele azulejos pe care le-am pozat la Lisabona au ramas pe un film...din acela care se developeaza. De proasta calitate asa ca de nerecuperat. Mai funny de atat ar fi fost un film de pe vremea aia cu mine cascand gura prin oras cu perpetua intrebare in minte "care-i treaba cu a pune faianta pe peretele casei ?". Treaba e o forma de arta cu un rol util, just my kind. In timp ce te mandresti cu culorile sau picturile de pe peretii casei te gandesti ca acestia sunt si protejati de umiditate si, in timp economisesti bani cu vopseaua de exterior.