Eu conduc o masina mica albastra, frantuzeasca. Faptul ca e mica o face sa fie victima perfecta pentru primit claxoane furioase. Ca e albastra, nu are vreo relevanta in trafic, ci un impact la nivel personal, deoarece fiecare stricaciune determina invariabila reactie din partea sotului meu: “Ai vrut tu masina asta albastra! “, amintindu-mi ca, atunci cand am hotarat sa fie a mea am exclamat, blonda in materie de masini “Ce frumoasa este!”. Si, tot de fiecare data cand trebuie sa-i repar stricaciunea si intreb mecanicul daca eu i-am facut ceva, primesc invariabila replica: “Ce sa-i faci, masina frantuzeasca, se strica.” continuare
pe mine cand ma claxoneaza la semafor in miimea de secunda dupa ce s-a pus verde...nu plec...staaau acolo pana cand se pune galben si plec in forja inainte de rosu:) asta am facut-o de multe ori si functioneaza pentru satisfactia personala de a il vedea pe respectivu cu spume la gura :)
RăspundețiȘtergeremda, cam la asta ma refeream si eu cand scriam despre zambetul de razbunare..
RăspundețiȘtergereEu nu mi-as dori nici o centura neagra la Karate ci o masina de teren prapadita cu o bara din sina de tren cu care sa-i vanez pe toti nesimtitii astia cu masini "smechere". Ca ei au impresia ca drumul le apartine si eu au tot dreptul din lume sa-ti taie fata, sa depaseasca coloana in care toata lumea asteapta linistita...oricum nu cred ca as reusi sa schimb mare lucru dar as fi eu satisfacut :P
RăspundețiȘtergere